Istorie

Presa scrisă

Presa scrisă a apărut și a început să se dezvolte în spaţiul istoric al Republicii Moldova în secolul al XIX-lea. Prima prezenţă a presei scrise în acest spațiu istoric a fost atestată la finele secolului al XVIII-lea: ziarul în limba franceză „Courier de Moldavie”, numărul de debut al căruia a apărut la 8 februarie 1790 la Iaşi. 

Jurnalismul din Principatul Moldovei a fost iniţiat de scriitorul Gheorghe Asachi (1788-1869). Astfel la 1 iunie 1829 el a lansat numărul de debut al primului ziar politico-literar „Albina românească”. 

În perioada sovietică, presa, inclusiv cea scrisă, era supusă unei cenzuri drastice. Presa din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (RSSM) a constituit domeniul de acces exclusiv al Partidului Comunist al Moldovei, al autorităţilor legislative şi executive centrale şi locale, al formaţiunilor şi organizaţiilor afiliate unicei ideologii legale – celei comuniste. 

După anul 1985, când a fost declanșată restructurarea vieţii social-politice, economice şi spirituale, se atestă o anume liberalizare şi dinamizare în câmpul presei scrise. Presa a înregistrat creşteri spectaculoase de tiraje. Asta din motivul că ea a suscitat interesul cititorilor prin abordarea mai multor teme, interzise anterior: represaliile politice, deportarea ţăranilor, foametea din anii 1946-1947, istoria neamului, limba maternă, trecerea de la alfabetul chirilic la cel latin etc. 

În februarie 1989 a apărut primul număr al revistei săptămânale „Glasul” (din anul 1991 „Glasul naţiunii”) – premieră absolută a iniţiativei private în domeniul presei din istoria generală a RSSM. Ziarul a fost patronat moral de scriitorul Ion Druţă şi a fost redactat de scriitorii Ion Vatamanu, Leonida Lari şi jurnalistul Vasile Năstase. Primele două numere ale publicaţiei au fost editate la Vilnius, Lituania, apoi – la Chişinău. Presa scrisă a început să se dezvolte după proclamarea independenței R. Moldova, în 1991. 

În 1991, an în care R. Moldova și-a proclamat independența, se editau circa 200 de ziare şi reviste, în anul 1997 – 460, în anul 2000 – 180. Treptat, numărul acestora a început să scadă, majoritatea trecând în mediul online. 

Media Online

Valorificarea internetului a început pe la sfârşitul anilor ’90. Interesul faţă de acest tip de jurnalism a crescut pe măsură ce se formau premisele tehnologice de accesare a spațiului informaţional şi se extindea numărul de utilizatori ai internetului. Datele Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei arată că, în perioada 2000–2007, numărul de navigatori autohtoni pe internet s-a mărit cu 2100%, în 2005, contingentul lor triplându-se în raport cu anul 2004, iar în anul 2006 dublându-se faţă de anul precedent. Trendul s-a păstrat și în anii următori. 

În R. Moldova nu există un registru al instituțiilor mass-media, inclusiv a celor online, respectiv, nu este cunoscut numărul exact al acestora. Recensământul publicațiilor mass-media din 2017 indica 181 de site-uri de știri, iar studiul necesităților media realizat în 2021 de Centrul pentru Jurnalism Independent arăta că presa online ocupă cel mai mare segment - 28% din piața mass-media din R. Moldova. 

Internetul ca sursă de informare devine, în prezent, mult mai atractiv pentru consumatorii de informaţie care, treptat, renunţă la platformele mediatice tradiţionale (presa, radio, TV). 

În R. Moldova presa online nu este reglementată, astfel că oricine poate deschide un site web în care să încarce conținut jurnalistic. Deși în ultimii ani s-a discutat despre necesitatea reglementării acestui domeniu, nu s-a ajuns încă la un numitor comun. 

Radio

În spaţiul istoric al R. Moldova, emisia radiofonică a fost iniţiată acum 85 de ani, adică în coordonate temporare aproape similare cu cele ale constituirii radiodifuziunii ca mijloc de informare în masă în lume (în SUA – în anul 1920, în ţările din Europa Occidentală – între anii 1922 şi 1926). În februarie 1928, la Balta – capitala de atunci a RASS Moldoveneşti – a fost construit primul nod de telecomunicaţii, care retransmitea emisiuni radio în limbile ucraineană şi rusă printr-o reţea de cablu. 

La 30 octombrie 1930, dintr-un studio improvizat în incinta serviciului poştal din Tiraspol, a fost pusă pe post prima emisiune în limba română. Utilizarea unui emiţător RV-57 oferea posibilitate ascultătorilor să audieze programele la radioreceptoare fără fir. Ziua de 30 octombrie 1930 este considerată Ziua Radioului Naţional. Recepţionarea emisiunilor radiofonice pe întregul teritoriu al RASSM a devenit posibilă în anul 1936, când la Tiraspol a fost construită Staţia „M. Gorki”. Radiodifuziunea din RASSM a fost angajată în promovarea politicilor totalitare sovietice pe teritoriul autohton. Primele cicluri de emisiuni au fost „Colectivistul Moldovei” şi „Gazeta muncitorească”. 

La Chişinău, emisia radiofonică a fost iniţiată la 8 octombrie 1939. Emiţătorul Radio Chişinău de atunci avea o putere de 20 kW şi era dotat cu echipament de fabricaţie engleză. Durata de emisie era de 6 ore pe zi. Radio Chişinău avea trei studiouri (unul mare - pentru orchestră, muzică militară şi coruri, altul - pentru soliştii-instrumentişti şi cei vocali şi unul mic - pentru crainici). Acest serviciu de radio informa populaţia şi contracara influenţa ideologică a URSS. Postul a existat 300 de zile. 

La începutul anilor ’90, odată cu liberalizarea accesului la mediile de informare, se atestă crearea şi diversificarea pieţei radiofonice autohtone, în special prin punerea în valoare a iniţiativei personale. Astfel, în 1993 a apărut „Unda Liberă” – primul post nestatal de radio din R. Moldova. Ulterior, au început să apară alte posturi de radio particulare. 

TV

Prima emisiune televizată naţională a fost realizată la 30 aprilie 1958, la puţin timp după lansarea în lume (SUA, Marea Britanie – 1950, ţările Europei de Vest – 1951–1960) a acestui mijloc de informare în masă. Iniţial, serviciul autohton de televiziune difuza emisiuni cu o durată totală de 3–4 ore, cu o periodicitate de trei ori pe săptămână. În momentul lansării televiziunii, populaţia dispunea de 13 mii de televizoare. 

În anii ’80 şi ’90, în urma renovării bazei tehnico-materiale, televiziunea din RSSM a cunoscut o dezvoltare remarcabilă. În această perioadă, s-a extins zona de recepţie a emisiunilor. Către anii 90, emisiunile Televiziunii Naţionale puteau fi recepţionate pe 98,9% din teritoriul Republicii Moldova. În anul 1974 a avut loc prima emisiune color. La 1 ianuarie 1991, în posesia populaţiei republicii se aflau cca 1,13 mil. de televizoare. 

Până în anii ’90, serviciul naţional de televiziune a fost unicul operator autohton de profil. În acest răstimp, el s-a aflat în subordinea Comitetului de Stat al RSSM pentru Televiziune şi Radiodifuziune (1958–1990). Ulterior a fost încadrat în Radioteleviziunea Naţională (1990– 1994), din 1994 – în Compania de Stat „Teleradio - Moldova”, iar din 2004 – în Instituţia Publică Naţională a Audiovizualului „Teleradio - Moldova”.

În anii ’90, în Republica Moldova apare şi se dezvoltă televiziunea nestatală. La început au fost câteva studiouri de cartier care transmiteau prin cablu producţie proprie sau preluată de la alte centre de televiziune: „Electron” din Tiraspol (1988), „SorTV” din Soroca (1988), „TVC” din Camenca (1989), „Satelit TV” din Chişinău (1989) ş.a. În 1994, la Chişinău a fost creată Întreprinderea moldo-americană „Eurocable”, primul sistem de televiziune multicanal prin cablu care prelua emisiuni de la 8 centre de televiziune străine. În 1996, ea a devenit proprietatea altei întreprinderi moldo-americane „SUN TV”. Curând, televiziunea prin cablu se răspândeşte şi în alte zone ale ţării (în oraşe, centre raionale şi în comunităţi rurale). În anul 1998 au fost înregistrate 28 de instalaţii TV prin cablu, în anul 2004 − 55, în anul 2005 – 115, în anul 2006 – 147, iar în anul 2008 numărul furnizorilor de servicii TV prin cablu a atins cifra de 166. 

În aceeaşi perioadă apare şi se dezvoltă televiziunea nestatală prin eter. Primul post particular de acest gen a fost „STV” din Slobozia (1990). Către anul 1997, deja 23 de studiouri au obţinut de la Consiliul Coordonator al Audiovizualului licenţa de emisie prin eter, 30% dintre ele fiind amplasate la Chişinău, restul – în alte localităţi ale Moldovei.

La mijlocul anilor ’90, pe piaţa televiziunii prin eter s-a evidenţiat studioul „Catalan TV”, inaugurat la 31 august 1995 la Chişinău. Emisiunile lui puteau fi receptate de 35% din populaţia capitalei şi de 90% din locuitorii din centrul Moldovei. „Catalan TV”, spre deosebire de celelalte posturi de televiziune din acea perioadă, care preferau retransmiterea programelor străine, s-a axat pe producţia originală.

În anul 1997, la Chişinău au fost deschise alte câteva posturi de televiziune prin eter, care s-au dovedit a fi mult mai longevive decât „Catalan TV”. Este vorba de „Pro TV” şi „NIT TV” (Noile Idei Televizate). „Pro TV” a introdus pe piaţa televizată din Republica Moldova o nouă manieră de realizare şi prezentare a programelor informative şi analitice. „NIT TV”, dispunând de 14 frecvenţe, difuza emisiuni pe o bună parte din teritoriul republicii. Programele lui informative şi publicistice, afiliate doctrinar PCRM, au fost realizate în proporţie de 70% în limba rusă şi 30% – în limba română. În 2012 Consiliul Coordonator al Audiovizualului (CCA) a retras licența de emisie a NIT TV pentru nerespectarea pluralismului de opinii. Aceste şi alte studiouri („TV 7”, „N4”, „Prime” ş.a.) și-au inserat producţia originală în grila programelor de televiziune preluate fie din Rusia, fie din România. În anii următori au fost deschise alte posturi TV, unele afiliate politic. 

Indicele privind Situația Presei

În 2023, comparativ cu anii precedenți, a fost înregistrată o ușoară evoluție a stării presei din R. Moldova. Cu toate acestea, situația mass-mediei din țară rămâne afectată de probleme grave, arată Indicele privind Situația Presei în Moldova (ISPM) în anul 2023, lansat de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) luni, 5 februarie 2024.

Raportul arată, între altele, că cele mai problematice sectoare pentru mass-media au fost și rămân mediul economic, securitatea informațională și contextul politic.

Potrivit ISPM, legile ce guvernează activitatea mass-mediei au fost modificate/completate cu norme legale noi, necesare și oportune. Aplicarea defectuoasă a legislației rămâne însă o problemă majoră, vulnerabilizând cel mai mult asigurarea accesului la informații de interes public. Studiul mai relevă modul în care contextul politic, cel social și economic, tensionate pe tot parcursul anului 2023, au influențat activitatea presei.

În 2024, R. Moldova se poziționează pe locul 31 din 180 în Indicele privind Libertatea presei la nivel mondial, în scădere cu 3 poziții față de anul 2023. Astfel, țara noastră a obținut un scor de 74,86 din maximum 100 de puncte, în raport cu scorul de 77,62 din anul precedent.

„Mass-media din R. Moldova este împărțită în tabere pro-ruse și pro-occidentale. Oligarhii și liderii politici își impun puternic pozițiile editoriale”, se arată în raportul anual din 2024 al Organizației Reporteri fără Frontiere (RFR).